La multi ani !

Garden Center Carei

http://app.talkfusion.com/newsletters/vn_view.asp?MTM4Mzgx_28558950

Sfaturi utile

Despre îngălbenirea şi brunificarea coniferelor cu frunze solzoase,
din genurile: Thuja, Chamaecyparis si Juniperus.

Îngălbenirea şi brunificarea plantelor ornamentale din aceste genuri mult agreate de către iubitorii de frumos, pot fii determinate de factori fiziologici, edafici (de mediu), patologici precum şi se pot datora unor dăunători .
Căderea frunzelor solzoase este un proces fiziologic natural ( cresterea lăstarilor), care se produce mai accentuat în părţile îmbătrănite şi umbrite din partea interioară a coroanei.
Fenomenul poate fi mult mai intens în primăverile precedate de iarnă şi toamnă uscată si cu temperaturi mai ridicate.
Aceste plante au o înrădăcinare superficială şi au pretenţii mai ridicate faţă de umiditatea din sol şi din atmosferă, de accea este bine să se evite stresul de secetă.
Stresul de secetă se manifestă prin uscarea treptată a vârfurilor lăstarilor din exterior spre interior si spre baza plantelor.
Este cunoscut faptul că în timpul iernii umiditatea relativă atmosferică este mai scăzută decât în timpul verii. Coniferele păstrându-şi frunzele aciculare si solzoase pe lăstari tot timpul anului, (au un repaus vegetativ activ) , procesele de fotosinteză şi respiraţie se desfăşoară tot timpul anului, deci au nevoie de lumină şi apă şi în perioada de iarnă.
Având in vedere toate acestea, trebuie acordată atenţie asigurării condiţiilor de trai cât mai bune în perioada de iarnă şi primăvară asigurând umiditatea necesară.
De aceea nu este bine să le plantăm la o distanţă prea mică de pavajele de beton sau piatră de decor.
Mulcitul solului în imediata apropiere al plantelor cu materiale organice ( turbă sau scoarţă de conifere) este foarte indicat în toate cazurile.
Deprecierea estetică a plantelor de Thuja poate fii cauzată şi de însolaţie prea puternică, dacă în apropiere sunt ziduri de culoare deschisă, astfel se produc arsuri pe coroană.
Pentru a evita asemenea arsuri e bine ca iarna să se protejeze plantele cu plasă „ rachel” aceasta asigurând şi un mediu mai umed.
Deasemenea îngheţurile puternice de iarnă pot produce degerarea vârfurilor lăstarilor.
Îngrăşămintele azotate date prea târziu (septembrie), in cazul toamnelor lungi si călduroase pot determina cresteri tardive care nu se mai pot pregăti suficient pentru iarnă, lăstarii astfel formaţi pot degera.
O cauză destul de frecventă a neprinderii plantelor sau a pieririi premature, este folosirea materialului de plantare din regiuni si ţări cu o climă mai blândă , materialul care nu este aclimatizat poate fii depreciat atât de iernile geroase cât şi de verile secetoase din regiunile din tara noastră.

Dacă plantele sunt plantate in vase ornamentale este bine să fim atenţi la toate detaliile de mediu de viaţă ale acestora, care pot afecta condiţiile de trai mail ales din timpul iernii.
Să protejăm vasele contra frigului cu material de ambalaj, să udăm acele plante care sunt pe terase, unde nu pot primii precipitaţii în mod natural.

Pavajele care iarna sunt tratate contra poleiului si al zăpezii cu sare comportă un pericol direct pentru plantele din imediata apropiere, deoarece după un timp concentraţia de sare poate depăşi nivelul critic de tolerantă al acestor specii.
Este bine să evităm arsurile de la baza coroanei provocate de urina căinilor de lângă casă.

In zonele cu soluri calcaroase cloroza ferică al plantelor se manifestă prin nevurile verzi iar restul frunzelor ingălbenesc. Pentru a evita aceasta, in mod regulat trebuie administrate ingrăsăminte complexe cu conţinut de mezo, microelemente si chelaţi de fier.
Erbicidele cu efect total se folosesc cu o deosebită grijă în imediata apropiere al plantelor, se evită contactul direct sau accidental, acestea pot cauza o deformare a fruzelor si lăstarilor, sau în cazuri grave pot să ducă la pierderea totală a frunzelor şi la pierirea plantelor.

In afară de factorii de mediu îngălbenirea şi brunificarea acestor plante ornamentale poate fi cauzată şi de boli ca de exemplu: Didymascella thujina si Kabatina thujae, precum si de dăunători : Argyresthia thuiella, Parthenolecanium fletscheri.
Identificarea acestor boli si dăunători necesită observarţia macroscopica a plantelor, cercetarea cu lupa binoculară şi chiar analiza microscopică a probelor, in condiţii de laborator.


www.pominova.ro

Instructiuni de ingrijire plantelor

Varianta optima de udare este de a turna apa pe intreaga suprafata a solului, astfel incat treimea superioara a solului sa fie imbibata de apa si solul sa se mentina umed.
Trebuie avut in vedere permanent raportul umiditate/temperatura/lumina, astfel:
In lunile de vara, vor fi necesare mai multe udari decat in mod obisnuit.
Udarea se repeta daca umiditatea este scazuta sau in timpul zilelor cu mult vant.
Dimpotriva, planta nu va avea nevoie sa fie udata atat de des in anotimpul rece, in cazul in care umiditatea atmosferica este ridicata si in zilele in care nu bate vantul.
Se va evita stropirea frunzelor, deoarece acest lucru favorizeaza aparitia si dezvoltarea ciupercilor.
Udarea se face incet, cu meticulozitate, fiind necesara dedicarea unui timp mai indelungat procesului udarii pentru a preveni alunecarea apei pe langa vas, in caz contrar, apa nu se va infiltra in sol.
Plantele se fertilizeaza periodic. Acest lucru se realizeaza cu substante lichide care se dilueaza cu apa, fie cu bastonase sau granule. Este foarte importanta respectarea concentratiei indicate pe ambalajul produsului. In cazul fertilizarii plantelor, pamantul trebuie udat putin inainte de aceasta operatiune astfel incat planta sa nu fie afectata daca solutia folosita la fertilizare este prea concentrata.
In timpul perioadei de iarna, plantele intra in repaus, ceea ce impune o fertilizare mai rara.
www.pominova.ro